[EN] English version can be read here.

15/11/2018

Salonic, Grecia

Ah, ce as vrea sa stiu greaca acum! In timp ce scriu aceste cuvinte astept trenul spre Larissa in gara din Salonic. Alaturi de mine, trei batranele simpatice vorbesc galagios. Fiecare din ele m-a intrebat daca merg spre Larissa. Desi le-am gesticulat ca nu vorbesc greaca ele insista acum ca le inteleg limba. Eu merg la Kalambaka pentru a vedea frumoasa Meteora si schimb la Paleofarsalos. Cred insa ca e acelasi tren pentru toate patru asa ca le spun in engleza ca se afla unde trebuie. In timp ce astept, meditez asupra celor intamplate pana acum.

Fani, o prietena buna pe care am cunoscut-o in tabara GOYGB (Greek Orthodox Youth of Great Britain) mi-a aratat Salonicul in prima zi aici. Blocurile inalte si ingramadite mi-au dat impresia unui Bucuresti colorat. Biserici bizantine si ruine romane fragmenteaza modernul cu voci ale trecutului. Sute de cafenele care de care mai moderne impodobesc orasul cu muzica greceasca si rasete de studenti. Masini si scutere impanzesc strazile, cu unele masini bubuind a muzica greceasca. Foarte rar am auzit ceva in engleza.

Majoritatea menu-urilor au litere grecesti si nu de putine ori m-am chinuit sa le inteleg, poate, poate avem cuvinte comune (putin succes). Mamei i-ar placea aici, e plin de cofetarii. Am recunoscut multe din produsele pe care le avem si in tara, cum ar fi baclavalele. De fapt, multe lucuri mi-au amintit de Romania, dar mai ales de Bucuresti. Cofetariile bogate, magazinele din statiile de autobuz, oamenii micuti de statura, cu priviri demne, multimea de biserici si bunatatea oamenilor. Ah, si cum sa uitam de χαλαρώ (halara = relax), cuvantul de baza al tesalonicenilor. Atenienii sunt mereu mirati de calmul etern al tesalonicenilor. 

Dar minunea cea mai mare a acestui oras ramane altceva. Sub marea de blocuri moderne se ridica cu barbatie zeci de biserici de piatra, in stil bizantin, unele din secolul V d. Hr. Sub pamantul acestui oras asteapta mii de martiri precum Sf. Dimitrie, bunul sau prieten Sf. Nestor, Sf. Mucenita Anisia. Cel mai mare dintre ei este, desigur, Sf. Dimitrie Izvoratorul de mir (Agios Dimitrios), protectorul Salonicului. I-am vizitat racla de trei ori pana acum si am simtit multa bucurie de la el. In timpul persecutiilor romane, crestinii slujeau in ascuns, in catacombe. Sub zidurile bisericii Sf. Dimitrie se pot vizita aceste caverne botezate cu lacrimi si sange. Insusi sfantul a fost impuns cu sulita in locul in care sade astazi biserica sa.

Duminica am mers la Liturghie in biserica Sf. Haralambos, o replica a unei manastiri cu acelasi nume din muntele Athos. Dupa o binecuvantare am mers cu Fani la o alta biserica, Acheiropoietos (din secolul V), pentru cafea si socializare. Aici se aduna tineri din intreaga lume, sub aripa parintelui Spiridon. E un loc cu adevarat binecuvantat! Am cunoscut trei tineri din America, Ignatius, Vincent si George, studenti la teologie; John, un grec care stie romana, fost student la Iasi; Andra, o romanca care stie greaca, studenta in istorie aici si pe Eleftheria, o tanara de o veselie molipsitoare care isi face masterul in teatru antic. Toti radiaza de o bucurie tinereasca minunata!

Dupa cafea, am mers cu Fani si alti cinci tineri la…o alta cafea, desigur, sa nu uitam de ‘halara’. Cafeaua greceasca e cum o face mama la revelion, cand avem musafiri care vor sa stea treji pana dimineata. Dupa o ora de stat la povesti, au venit fratii lui Fani sa ne duca la masa acasa la parintii lor. Familia Pliaki e de o frumusete cum rar am intalnit. In total sunt sapte frati si surori, Fani, Vicky, Oreste, Thomas, Aristotel, George si Nicolae. Mama Maria si tatal Iorgos ne-au insotit la masa.

Vicky, un inger de copil, mereu zambitoare, m-a rugat cu blandete sa spun eu Tatal Nostru in romana. Dupa rugaciune ne-am pus pe piftele, cartofi copti, musaka, salata de varza si sfecla rosie, gogosari, tzatziki si multe altele. Unii posteau, fiindca tocmai incepuse postul Craciunului. Oricum ar fi, cu multa liniste si respect, toti ne-am bucurat de un pranz imbelsugat.

Dupa masa ne-am pus pe povesti in sufragerie. Tatal s-a dus la somnul de amiza, dupa ce imi povestise de istoria Greciei vreo jumatate de ora. Mi-a vorbit de originea limbilor lumii si cum unele cuvinte grecesti seamana cu cele europene. Desi interesata de conversatie, mi-am amintit usor amuzata de filmul My Big Fat Greek Wedding. La plecare mama Maria mi-a facut si un pachet. Aristotel si Thomas ne-au condus pe mine si Fani inapoi in oras. Nici ei n-au scapat de pachetele bogate ale mamei Maria. Ce frumos se intalneste familia Pliaki duminica!

Am uitat sa mentionez marea, frumoasa mare Egee! O geamandura plina de biciclisti, pescari si hoinari ca mine o uneste de Salonic. Nu departe de ea sade piata lui Aristotel, marele filozof grec. Luni i-am urmat exemplul si am filozofat asupra lucrarilor de arta din muzeul de fotografie, din portul vechi al orasului. Una dintre expozitii era cu refugiatii care si-au gasit adapostul in Salonic. M-au impresionat privirile lor atinse de ororile razboiului. Alte lucrari expuse vorbeau despre contrastul dintre saracie si bogatie in lume. Altele faceau apel la protectia mediului si locuintele ascunse ale oamenilor in China.

In Hong Kong au fost distruse sute de locuinte de pe vremea coloniilor engleze, evacund zeci de familii. Motivul? Construirea zgarie-norilor mai productivi, mai inalti si mai solizi. Ce diferenta intre acest loc si Salonic, unde imperiul Bizantin se imbina cu arhitectura moderna. Ah dar cat a si suferit acest oras, invazii dupa invazii, de la turci si apoi nemti. In turnul alb se pot afla multe despre vietile acestor oameni sinceri si zambitori. Cantecul lor strapunge inimile si asterne o istorie dureroasa la picioarele celor ce vor sa il asculte.

Oricum, las gandurile sa se aseze acum. Sunt in tren spre Meteora cu un american vorbaret si o canadianca timida! Va las cu aceste imagini din Meteora, un loc cu adevarat binecuvantat! Aventurile mele acolo pot fi exprimate mai bine in fotografii…