Cufărul cu versuri, Poetry

Scrânciobul lui bunicu

Mărul din grădina bunicilor, noduros și cenușiu,
Șade-n umbra dealurilor de fân pline,
Florile cosite își dau suflarea de parfum sfios,
Noi ne dăm de-a tumba pe greblatele coline.

– Fă-ne scrânciob bunicule, chicotim îmbujorați
Bunicu lasă coasa grea și se pune pe urcat,
Mărul ascultă, îl cunoaște, își apleacă coama gri
Pădurețe sar pe pietre ca în jocuri de copii.

Brațul harnic și vânos învârte lanțul de o cracă
Și-ncet coboară parcă un pui de leagan dintr-o arcă 
Noi îl încoronăm cu scândurica de lemn moale și duios
Și ne-ntrecem cine poate să se așeze mai frumos.

Bunicu coboară lin precum vântul cald al verii
Limpede el ne privește cu lumina învierii,
Ia găleata și culege merele căzute-n iarbă
Oile behăie din poartă, sunând vesel din talangă.

-Hai la diresală, strigă bunica cocoțată în gireadă
Bunicu ia coasa pe umăr, nepoții grebluțele grămadă,
Numai eu rămân în scrânciob, privind mărul nostru în șoaptă,
Verii strigă, hai la fân, măi Anuți alună coaptă!

Standard